Henri Cartier-Bresson s-a nascut la Chanteloup-en-Brie, langa Paris, intr-o familie instarita. Inca din copilarie a inceput sa fotografieze, initial cu un aparat Box Brownie apoi cu o camera 3 x 4 inch.
In timpul studiilor liceale a invatat sa picteze, ghidat de unchiul sau Louis, iar in 1927, la varsta de 19 ani, a intrat la Lhote Academy, scoala pictorului si sculptorului Andre Lhote. Educatia teoretica de la Academie l-au sprijinit in rezolvarea problemelor legate de fotocompozitie. Frecventeaza Cafeneaua Cyrano, unde intalneste suprarealistii.
In aceasta perioada se dezvolta curentul realist in fotografie; deoarece Cartier-Bresson nu putea aplica in pictura preceptele realismului fotografic, si-a distrus aproape toate lucrarile de tinerete. Intre1928 to 1929 studiaza arta si literatura engleza si filozofia la Universitatea din Cambridge.
In 1930 pleaca in Cote d'Ivoire si traieste facind si vanzind fotografii localnicilor. Se imbolnaveste grav de malarie si in 1931 se intoarce in Franta.
Vede cateva imagini ale fotografului ungur Martin Munkacsi si spune "am inteles, dintr-o data, ca fotografia poate imortaliza eternitatea intr-o clipita". Isi procura o camera foto Leica si un obiectiv de 50 mm, pe care le numeste "o extensie a ochiului" sau. Dimensiunile reduse ale aparatului ii permit sa ramana neobservat pe strada sau in locurile inchise. Fotografiaza pe strada, in special in Berlin, Bruxel, Varsovia, Praga, Budapesta si Madrid. Verniseaza prima sa expozitie in 1932 in New York, apoi in Madrid si Mexico.
In 1934 se intalneste cu David Szymin pe care-l porecleste "Chim" (si care-si schimba ulteror numele in David Saymour). Prin intermediul lui Chim il cunoaste pe fotograful ungur Endre Friedman (care-si va schimba numele in Robert Capa) si care devine mentorul lui Cartier-Bresson. Capa ii recomanda sa renunte la fotografia suprarealista si sa faca fotojurnalism. In 1935 este invitat sa expuna in galeriile Julien Levy din New York si tot aici se intalneste cu Paul Strand.
Se intoarce in Franta si colaboreaza cu regizorul Jean Renoir, pentru care joaca si cateva roluri secundare, ca actor, dar si ca asistent de regie.
Prima fotografie jurnalistica a lui Cartier-Bresson a fost publicata in 1937, cu ocazia incoronarii regelui George VI al Marii Britanii. Colaboreaza ca fotograf la ziarul comunistilor Frantazi "Ce Soir".
In 1939 se inroleaza in Armata Frantaza ca fotograf dar in iunie 1940 cade prizonier la nemti si este trimis intr-un lagar de munca fortata, de unde reuseste sa evadeze dupa doua incercari nereusite si 35 luni petrecute in lagar.
Se intoarce in Franta cu acte false si, impreuna cu alti fotografi, documenteaza ocupatia Frantei si apoi Eliberarea Frantei. Realizeaza pentru Serviciul de Informatii al Armatei Americane un documentar despre intoarcerea prizonierilor francezi (Le Retour).
Henri Cartier-Bresson, 1947
In 1947, Henri Cartier-Bresson, Robert Capa, David Seymour, William Vandivert si George Rodger fondeaza "Magnum Photos" in care fiecare dintre membrii asociatiei avea de acoperit o anumita zona geografica; Cartier-Bresson primeste India si China. Misiunea lor era de a "simti pulsul vietii". Printre primele proiecte s-au numarat: "People Live Everywhere", "Youth of the World", "Women of the World","The Child Generation" etc.
Cartier-Bresson a dobandit recunoasterea internationala in anii 1948 – 1949 cand a documentat fotografic funeraliile lui Mahatma Gandhi, ultimele luni ale Razboiului Civil din China si primele luni ale regimului maoist si apoi eliberarea Indiilor Olandeze si formarea Indoneziei in 1952. In 1952 a publicat un portofoliu de 126 fotografii din Est si din Vest, cu o prefata cu citate din Cardinalul de Retz: "Il n'y a rien dans ce monde qui n'ait un moment decisif" si o coperta desenata de Henry Matisse.
Lucrarea a fost tradusa in limba engleza sub titlul "The Decisive Moment". In textul insotitor autorul arata: "Photographier: c'est dans un meme instant et en une fraction de seconde reconnaître un fait et l'organisation rigoureuse de formes percues visuellement qui expriment et signifient ce fait."
A cutreierat intreaga lume si a fost primul fotograf "capitalist" acceptat sa fotografieze liber in Blocul Sovietic.
In 1966 se retrage din functia de la Magnum, iar din anii '70 practic nu mai fotografizaza. Se intoarce la pasiunea din tinerete: desenul si pictura.
Verniseaza prima sa expozitie de pictura in 1975. Marturiseste: "fotografia nu a fost niciodata mai mult decat un mod de a picta, un fel de crochiu".
Decedeaza la Montjustin (Alpes-de-Haute-Provence, Franta) in 3 august 2004.
* * *
Henri Cartier-Bresson a utilizat aproape in exclusivitate un Leica cu un obiectiv normal (ocazional un superangular pentru peisaje). Folosind obiective foarte luminoase si filme rapide, reusea sa "fure" o fotografie in practic orice imprejurare. Nu a fotografiat niciodata cu blitzul. Solicita ca fotografiile sa fie marite fara decupaje si fara alte manipulari in laborator. A lucrat doar alb-negru si singurul lucru care-l interesa a fost declansarea, munca de laborator o lasa altora.
Viata publica a lui Cartier-Bresson a fost una foarte discreta, desi a realizat portrete ale celebritatilor, cum ar fi: Pablo Neruda, Simone de Beauvoir, Pablo Picasso, Samuel Beckett, Leonard Bernstein, Alexander Calder, Albert Camus, Truman Capote, Coco Chanel, Richard Nixon, Marcel Duchamp, Ezra Pound, William Faulkner, Robert Oppenheimer, Mahatma Gandhi, Alberto Giacometti, John Huston, Martin Luther King, Jr, Henri Matisse, Arthur Miller, Marilyn Monroe si multi altii.
Despre alegerea subiectelor spunea: "in fotografie, chiar si cele mai marunte lucruri pot fi subiecte mari. In fotografia de portret, discuta mult cu subiectele sale, inainte sa gaseasca "momentul decisiv". De asemenea, petrecea mult timp in locatii inaintea unui fotoreportaj. Purta intotdeauna un carnet de schite si deseori facea crochiuri.
Despre modul sau de a fotografia marturisea: "recunoasterea intr-o fractiune de secunda, a unui eveniment, simultan cu precisa organizare a formelor [in cadru] reda adevarata semnificatie a acelui fapt".
In repetate randuri a sustinut ca fotografia nu se poate invata. Despre sine spunea ca avea darul de a sesiza imediat faptele interesante si ca avea o mare capacitate de reactie. Reusea sa gaseasca subiecte care-l interesau, sa se plaseze, instinctiv, in cea mai favorabila pozitie si declansa in cel mai bun moment, atunci cand actiunea atingea punctul culminant. Despre desen spunea ca e o actiune meditativa, in schimb fotografia - una intuitiva. A aratat in multe interviuri: "fotografia nu a fost pentru mine o pasiune in sine, cat dorinta de a captura acea fractiune de secunda de emotie a subiectului si de frumusete a formei".
Intr-un interviu acordat gazetei Washington Post, in 1957, Cartier-Bresson arata: "fotografia nu e ca pictura; exista o fractiune de secunda de creativitate. Ochiul tau trebuie sa vada compozitia ca o expresie a ceea ce iti ofera viata si tu trebuie sa intuiesti cand sa declansezi aparatul. Acesta este momentul de creativitate al fotografului... Oop! Momentul! Daca l-ai ratat, e pierdut pe vecie!"
